La o cafea, de sfârșit de an, cu o parte dintre colaboratorii mei de pretutindeni!
George Rotaru – artist român, stabilit la New York, dar, cu multe evenimente și spectacole în România și în toate colțurile lumii
Dragă Ana, de aici de pe această stație de metrou din New York, departe de țară, gânduri bune de sănătate, ție și colaboratorilor tăi, familiei tale. An Nou cu bucurii și împliniri, și, tot binele din lume.
Toată dragostea și prețuirea G. R.!
Petre Magdin – compozitor rock și realizator TVR
Românii mei, din toate colțurile lumii, bucuriile Crăciunului să vă găsească sănătoși, plini de dragoste, de împliniri și de speranțe, alături de cei dragi vouă, acolo unde vă aflați.
Și, iată, că acum, încerc să fug, printre câteva rânduri, la copilăria mea, din comuna Pesac, lângă Timișoara, unde am crescut și am fost școlit, de dascăli eminenți.
Era Ajunul Crăciunului, și, împreună cu fratele meu mai mic, Geoca, ne pregăteam să mergem cu colinda, pe la neamuri și pe la prietenii din sat care le-au trimis vorba, alor mei, ca nu cumva să-i ocolim, sau să-i uităm.
Acolo, la Pesac, oamenii nu încuiau porțile în ziua de Ajun, ba, dimpotrivă, când ne vedeau pe uliță, cu trăistuțele atârnând, pe noi, ca pe niște brăduleți micuți, ne strigau cu bucurie să intrăm în curțile lor, cu colinda! Și, intram și colindam. Un colind, nu mai multe. Așa era obiceiul. Iar oamenii ne dădeau bani, mere și colaci făcuți în casă, special pentru colindători.
Începea să se însereze și trebuia să fim acasă, nu se putea altfel.
Pe Geoca și pe mine, ne îmbrăcase mama cu țoale noi, de sărbătoare, pentru ca să-l primim cum se cuvine pe Moș Crăciun.
Uica Bebi Țiganu’, un lăutar extraordinar, ne învățase să ungem școala cu clisă și o să cadă, iar noi o să ne facem lăutari, ca el, și nu mai trebuie să ne batem capu’ cu cărțile. Niște băieți, de vreo 7-8 ani, în frunte cu mine, am uns școala cu clisă, ca să cadă. Dar, a naibi școală nu a căzut, ca ne-a prins uica Hanți, un șvab care îngrijea biserica nemțească, de lângă școală și ne-a dus în cancelarie, la director. Directorul, însă, ne-a iertat, după ce i-am promis că nu mai facem așa ceva.
Iar mama l-a convins pe Moș Crăciun, că ea are copii cuminți. Și uite-așa, a golit Moșul sacul, cu daruri minunate, în casa noastră.
Ei bine, românii mei dragi, Moș Crăciun, cel de-atunci, are acum peste 90 de ani, se numește Cuzman-Traian Dosescu, este fratele mai mic al mamei mele și trăiește în Windsor, Canada, alături de soția sa, tușa Nelly, de băiatul său, Nuțu Traian Jiva Dosescu, de nora sa, July, de nepoții săi și de strănepoți, care sunt nepoții și strănepoții Anei mele și ai mei.
Lor și vouă, dragii mei romani, din toate colțurile lumii, vă doresc un CRĂCIUN FERICIT și fie ca Româniavippress și Ambasadorvippress, să rămână glasul vostru.
Angela Ioana Gheorghiu – artistă
Vă mulțumesc, doamna Ana Morosanu Magdin, pentru oportunitatea de a transmite prin intermediul publicației RomâniaVipPress, pe care cu mult profesionalism o conduceți, urările mele, tuturor românilor de pretutindeni.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă și a „Noului An”, vă doresc să aveți parte de cel mai frumos Crăciun, alături de cei dragi din viața voastră.
Să aveți sănătate, liniște și pace, iar inima să vă fie plină de veselie!
Sărbători de poveste!
Mezzosoprana Angela Ioana GHEORGHIU
Costi Cămărășan – fondator formația Compact, compozitor și chitarist
Anul în curs, a fost un an al încercărilor, al controverselor, astfel, a fost imperios necesar să înlocuim doi membri ai formației Compact, în plină activitate concertistică, la bass, a venit Marius Macavei și la claviaturi Willy Gorgan. Din acest motiv am renunțat să ne mai ocupăm cu lansarea noului nostru album pentru a doua oară.
Automat după aceste schimbări de componență s-a normalizat totul și ne-am putut onora toate concertele contractate.
În luna noiembrie am avut la Cluj un concert caritabil la Casa de Cultură a studenților, în data de 28.11.2025, organizat de Leo Bastion și Cluburile Lions Transilvania, cu sala plină. Cei prezenți nu ne-au mai lăsat să plecăm de pe scenă. În deschiderea concertului am fost premiat din partea organizatorilor cu o Distincție, ca rezultat al contribuției mele la rockul românesc cât și a împlinirii vârstei de 75 de ani!
Pe data de 1 decembrie 2025, de Ziua României, în Piața Unirii plină, am închis seara după Cargo cu un program Compact de mare ținută, unde am prezentat și piese noi de pe viitorul album.
De evidențiat la piesa Transilvania, că l-am avut invitat pe Aurel Tămaș, care a cântat alături de noi, spre bucuria spectatorilor!
Pentru a realiza cât mai repede lansarea noului album Compact, anul viitor, Adi Ordean și Costi Cămărășan, am hotărât să înființăm ORCA, Casa de Producție Muzicală proprie.
În final, noi cei din compact, le urăm cititorilor RomâniaVipPress și AmbasadorVipPress, cât și ție, dragă Ana, și dragului nostru, Petre Magdin, Sărbători tihnite, faine, cât și tradiționalul, La mulți ani!
Nicu Costache – artist și bibliotecar
Dragă Ana, îți mulțumesc pentru că și anul acesta mă număr cu modestie, printre personalitățile invitate să își exprime gândurile la sfârșit de an! 2025, un an al schimbărilor, cu bune și rele, care a trecut prea repede! Îmi doresc ca schimbările alese de români, să se concretizeze cât mai repede, în beneficiul tuturor românilor. Din păcate, semnalele nu sunt tocmai optimiste…Dar, pentru că noi,ca neam, suntem optimiști, sperăm la zile mai bune! Despre proiectele anului viitor, mi-aș dori să vorbim la finele lui, și să îți spun că, cel puțin o parte dintre ele, s-au realizat. Pentru 2026, îți doresc ție, lui Petre, colaboratorilor tăi, tuturor românilor, multă sănătate, bucurii, optimism, iubire și pace! Publicațiilor pe care le conduci cu atâta dragoste, le doresc viață lungă și să continue să ne dezvăluie români care ne fac cinste, oriunde s-ar afla!
La mulți ani!
Elena Soare – artist de muzică populară
Pentru că se apropie CRĂCIUNUL, BUCURIA NOASTRĂ A TUTUROR, mă adresez cititorilor EDIȚIEI SPECIALE DE CRĂCIUN, A ZIARULUI ROMÂNIAVIPPRESS și AMBASADORVIPPRESS, conduse cu profesionalism de buna mea Prietenă, ANA MOROȘANU MAGDIN.
Le doresc românilor mei de pretutindeni, să fie sănătoși, încrezători în Bunul D-zeu, și, o să fie bine!
Pe mine, de sărbători, mă vor vedea cu Cântec și voie bună, la televizor, pe diverse posturi!
LA MULȚI ANI, FERICIȚI, ROMÂNAȘII MEI, ORIUNDE V-AȚI AFLA!
UN 2026 CU SĂNĂTATE ȘI ÎMPLINIRI!
NU UITAȚI, NIMIC FĂRĂ BUNUL DUMNEZEU, AMIN!
DRAGEI MELE, ANA MOROȘANU MAGDIN, ÎI UREZ SĂNĂTATE ȘI PUTERE DE MUNCĂ, SĂ DUCĂ MAI DEPARTE CELE DOUĂ PUBLICAȚII, PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, ROMÂNIAVIPPRESS ȘI AMBASADORVIPPRESS!
LA MULTI ANI, FERICIȚI ȘI SĂNĂTOȘI, ANA MEA, DRAGĂ!
Liviu Marin – artist
De vorbă cu Moș Crăciun!
…la mine Moșul a venit. I-am mângâiat barba, m-am lăudat cu faptele mele bune dar i-am mărturisit și lucrurile de care nu sunt tocmai mândru; i-am promis apoi că voi fi și în continuare cuminte, harnic, generos, luptător și curajos, că nu voi conteni să iubesc și că nu voi mai îngădui niciodată în preajma mea oameni care să mă facă să sufăr. Moșul m-a privit lung, mi-a cercetat și luminițele din priviri, și ridurile strecurate pe chip de anul care a trecut, apoi m-a mângâiat pe creștet și și-a deschis sacul. Am primit destule daruri, și de la el, și de la oamenii dragi, dar mai ales, am primit potop de realizări și urări, din toate direcțiile.
Să aveți parte, dragii mei, de zile magice de la un capăt la altul, un Crăciun Fericit!
Nu contează cât de plin e sacul Moșului, ci cât de plin vă este sufletul! La mulți ani!
“Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci” (Mahatma Gandhi)
Valentina Spânu – o Lumină de OM, a supraviețuit cancerului la sân
Vă mulțumesc mult pentru că am fost aleasă să împărtășesc și eu câteva rânduri din povestea mea. Chiar am fost onorată să mă aflu printre românii valoroși ai revistelor RomâniaVipPress și AmbasadorVipPress!
Am citit aproape toate publicațiile și m-am bucurat de fiecare dată de fiecare articol și povestioară.
Și cum vă spuneam, povestea mea continuă…
La anul, împlinesc 18 ani, majoratul, de când sunt învingătoarea unei boli crunte care atacă fără milă.
Mulțumesc familiei, medicilor și d-voastră tuturor celor cu care am călătorit pe acest drum. Iar acum mă bucur de Bucuriile Vindecării!
Vă mulțumesc dumneavoastră, pentru ca mi-ați publicat această povestioară.
Vreau să trag un semnal de alarmă, tuturor femeilor, să meargă la medic. Un control preventiv ne poate salva VIAȚA!
Mă bucur mult pentru că există jurnaliști ca dumneavoastră, care sunt Oameni cu Suflet Mare.
Pentru mine sunteți un profesionist desăvârșit, un Om special.
Doresc tuturor românilor de pretutindeni, un An Nou cu multă Sănătate și Bucurii, iar Dumneavoastră, mulțumesc că existați și că de fiecare dată va apreciez postările și publicațiile, din suflet.
Vă mulțumesc pentru inițiativă, dăruire și implicare.
Vă iubesc, și vă îmbrățișez, cu multă căldură.
Vă doresc sănătate multă atât d-voastră cât și domnului Petre.
La mulți ani !
Evandro Rossetti – artist româno-italian, medic stomatolog la Roma
Dragi prieteni și frați, dragi români de pretutindeni, se aproprie iarăși vremea sărbătorilor de iarnă, la care, toți, mai ales noi, care trăim departe de „casă”, suntem cuprinși de un sentiment foarte puternic care ne face să ne simțim și mai legați de România noastră. Festivitățile le vom petrece cu trupul, unde fiecare trăiește, dar, desigur, cu inima și gândul acolo unde ne-ar plăcea să fim, uneori a fost posibil, alteori nu, dar cu speranța că la anul…, cine știe?
Ca în fiecare an, Doamna Ana Moroșanu Magdin, mă invită pe paginile ziarului ei, RomâniaVipPress și AmbasadorVipPress, să scriu câteva rânduri și să vă urez din toată inima, Sărbători Fericite, de la Roma, și să ajungă oriunde sunteți în lume.
Mulțumesc, Ana, pentru onoarea de a fi în rândul românilor de pretutindeni și pentru prietenia ta.
Dumnezeu să ne binecuvânteze, sănătate și fericire tuturor, Buon Natale e Felice Anno Nuovo. Salutari lui Petre, Doamne ajută.
Ovidiu Zereș – tobar român
În primul rând, îți mulțumesc, Ana, pentru ocazia de a semna gânduri alături de mari personalități, români din întreaga lume. Pentru mine anul 2025, a fost un an în care am semănat dar am și cules. Am avut cel mai important proiect în care s-au început filmările la Podcastul lui Petre Magdin, care, și-a dorit să filmez alături de el. Sunt și multe alte proiecte despre care se știe din mediul online. Pentru anul viitor îmi doresc sanătate și fericire alături de cei dragi, îmi doresc să fiu pe scenă în cel mai mare proiect rock din România, la care se lucrează intens, și, din care, cu onoare eu fac parte! Să ne ajute Dumnezeu!
Îmi doresc să fii sănătoasă, fericită, și să putem duce mai departe tot ceea ce ne-am propus!
Te îmtățișez, tare!
Sănătate, colaboratorilor tăi din întreaga lume!
La mulți ani, tuturor și un an cu belșug și inimă bună!
Veronica Balaj – scriitoare, jurnalist, realizator emisiuni la radio
LA BETHLEEM, ALTFEL RESPIRĂ TIMPUL!
Dedic acest text, Maicii NICOLAIDA, de la Biserica Sf. Nicolae din Ierusalim
Pentru Sfânta sărbătoare de Crăciun, vrem mereu daruri noi, dar, oricum ar fi, tot în urări vechi le împachetăm. Cel puțin mie, așa îmi place să cred. Și, asta nu se poate fără un gând
spre Bethleem. Chiar dacă nu-l rostim, el persistă în subconștientul nostru. Comunicarea prin cuvânt , este un dar, orice cuvânt este țesut dintru lumina începutului de lume..! ”La început a fost cuvântul…Și cuvântul era Dumnezeu”.
Am avut norocul să merg de două ori în Ierusalim și de mai multe ori, la magicul Bethleem.
Împreună cu Maica Nicolaida și asistenta sa, Maria. Datorez domniei sale, Maica, trăiri incomparabile, emoții bulversante, când poți simți altfel, absolut greu de descris, că ești o
ființă cu duh ceresc, și te bucuri și te miri, că ți se întâmplă așa ceva, neînțelegând imediat rostul acelui tremur interior.
De aceea, accept cu mare bucurie propunerea distinsei doamne, Ana Moroșanu Magdin, persoană cu o frumusețe fizică și morală admirabilă, jurnalist de clasă internațională,
Președinte Fondator al renumitelor reviste, AmbasadorVipPress și RomâniaVipPress, de a nota câte ceva de suflet cu prilejul Sfintelor sărbători ale Crăciunului. Pentru care, de obicei, doamna editează un număr special
al revistei ca și pentru sărbătorile de Sf. Paște.
Mă voi referi la Bethleem așa cum l-am putut eu percepe: perimetru înconjurat de o aură subtilă, de neocolit.
Din Ierusalim până a intra în Bethleem, parcurgi doar vreo zece kilometri . Vama o treceam ușor. Poate pentru că, Maica avea o mașină cu număr oficial, sau, pentru că, era
foarte cunoscută, însoțind multe grupuri de pelerini de-a lungul anilor. Eram deci susținută de o garanție. Ca urmare, arătam doar pașaportul.
Cu ceva timp înainte, tot Domnia sa m-a pregătit emoțional, oferindu-mi ca punct de sprijin în posibila mea fâstâceală interioară, o foaie, pe care erau înscrise fraze din Biblie.
Literele mi-au rămas în minte și prin grafia lor. Aveau un farmec vetust. Precum un papirus.
Le-am păstrat. Talisman:
”Și tu, Bethleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veșniciei ”. Text traducere din ediția Cornilescu.
Pornirăm la drum de dimineață.
Aveam deja un bagaj de emoții obținute la Ierusalim. Unic în lume, un loc unde, timpul a uitat să plece.
Sau, pot crede și altfel: locul care nu se pierde în uitare. Mereu e însoțit miraculos, de un anume crâmpei din lumina începutului de lume.
Înainte de a ajunge la destinația plină de adevăr și duh, de mister și farmec sălășluit în fiecare zid, m-am pregătit, cum am spus deja, pentru un vârtej emoțional. Mi-am construit în minte un spațiu pentru memoria afectivă, despre cum ar trebui să-mi ordonez trăirile. Și cum se va desfășura interviul programat să-l înregistrez, având-o ca invitată pe Maica Nicolaida, de la Biserica SF. Gheorghe din Ierusalim și, imaginându-ne că… ne aflăm aici, pe pavimentul din
fața Bisericii Nașterii Domnului Iisus, în seara de Crăciun, Maica a intrat în proiect, ba chiar a fost regizorul. Persoană tânără, absolventă a unei facultăți a cifrelor exacte și, care cunoaște în amănunțime locul, simbolul acestuia, datele istorice, biblice. În plus, este desemnată să le prezinte în mod profesionist numeroșilor vizitatori cu statut de vază veniți aici, așa că, nu a fost deloc greu să construim un mic moment bazat și pe fantazare.
De la primii pași pe caldarâmul istoric unde se păstrează iluzoriu, milioanele de rugăciuni rostite aici, am vrut, mi-am impus, ori, poate chiar așa s-a întâmplat de la sine, am simțit că, nu sunt într-un punct geografic ci, într-un univers cu aer nou, straniu. Mă învăluia o mantie de aer ba fermecător, ba tulburător . Ca o teamă în fața misterului, a ceva necunoscut. Greu de definit impresia unei magice atmosfere, când, tainele cerului s-au deschis existenței pământene.
Povestea miracolului petrecut aici, plutește fără ostenire printre ziduri, venind și urcând mereu spre cer. Lumina zilei are și ea o dimensiune limpede, calmă și cuceritoare. Trebuie doar să știi să o percepi. Asta era impresia atunci, așa o păstrez și acum.
Ne împrejmuia o lumină tăcută.
Doar în noaptea sfântă, a vestirii, lumina serii a prins glas, mi-am zis.
Cei trei Magi, stelele cerului, poate vântul însuși, purtau șoaptele unei mari schimbări a lumii. Bethleemul fusese patria regelui David. Din acea seară, urma să capete o nouă dimensiune a vieții pământene. Am ajuns. Respir adânc. Închid ochii. Mă pierd în vârtejul propriilor mele trăiri.
Revăd imaginea când am mai zăbovit pe platoul din ciment aflat în fața Bisericii Nașterii Domnului, în interiorul căreia se află Ieslea. Intenționat amânam intrarea acolo. E un spațiu,
unde plutește copleșitor impresia de miracol. Și așteptarea își are importanța sa. Poate nuanța, întâlnirea mult așteptată. Hotărâsem să ne imaginăm că, ascultătorii de radio care vor
fi pe recepție când voi transmite emisiunea, vor crede că…suntem chiar în seara de Crăciun și, își vor imagina cum decurg momentele slujbei speciale. Era un fel de legământ, ziceam că le puteam transmite ceva din magia poveștii unice, în seara simbolică, seara de Crăciun, deși, era
octombrie. Maica Nicolaida avea cel mai greu rol. Trebuia să povestească în așa fel, în cuvinte așa de bine alese, cum se petrece după obicei, sărbătoarea sfântă aici, încât, ascultătorii emisiunii de radio să creadă că… la seara miraculoasă, și ei luau parte de dincolo de microfon.
Într-adevăr, Maica s-a dovedit foarte convingătoare în descrierea momentelor tradiționale care se desfășoară în biserica alăturată, procesiunea cu lumânările aprinse, adevărate punți spre marea lumină cerească și a miracolului Nașterii lui Iisus Hristos. A reușit să rotunjească imaginar, vibrația unei istorii despre speranță, pace, iubire, viață veșnică.
Fără să-mi acord clipe de meditație, mi-am imaginat și spectacolele despre care am auzit că se organizează în fața Primăriei din Bethleem, despre personajele biblice în mărime
naturală, reiterând vestea adusă de magi, venirea Mântuitorului.
Era momentul când prezentul căpătase noi coordonate. Mă simțeam privilegiată. Înțelegeam altfel decât de obicei, că dacă în viața noastră există iubire și speranțe împlinite, deziluzii, încercări, orice fel de stări, pentru ființarea lor, e nevoie de un ”ce” special. E nevoie de un dram de credință în miracole.
Emisiunea radio s-a constituit apoi, într-un document verbal, preluat cu succes de ascultători.
Prezența în Ieslea Nașterii am simțit-o ca pe dimensiunea unui timp cu irizări irepetabile.
Biserica Nașterii Domnului este una dintre cele mai vechi din lume. Datează din secolul al – IV-lea, construită de Împăratul Constantin cel Mare, apoi, refăcută de Iustinian, sub altar se află ca o mică grotă amenajată cu lumină permanentă și icoane, Ieslea magică. Până să ajung aici,
treci pe un culoar cu aer de sacră solemnitate.
Era ca o coborâre în timp.
Și, nu am putut altfel să o descriu, decât sub forma unui ton poematic:
Fără de pată/fără de umbră
a fost clipa vestirii
clipa sosirii
Magilor
în Bethleem/fără de pată
fără de umbră/a fost clipa
sălășluită în Ieslea Nașterii/
sunt aici,/cu privirea în derută
aerul nu-mi este de ajuns/
desprinsă de prezent/
urmez coborârea în timp/
Maica Nicolaida plutește pe scările/
înguste foarte,/ca într-un ritual
de întâmpinare-chemare
o urmez smerită/.
Am rang de muritor onest/împăunat cu păcate
totuși, îmi pare/că-mi este îngăduit
să văd steaua călăuzind Magii/
Ieslea are culoare gri-verzui/
cu miros de fân edenic/.
Ochiul meu caută lumina/se-aude parcă/
un cântec difuz/veniți, veniți la Bethleem!/
Tradiția spune/că-i bine/să pui bilețele cu dorințe
le-amestec /printre altele străine,/
lumina difuză/coboară în mine
de-acum , îmi va merge numai bine…/
Afară, în desfășurare de amurg,/
biserica găzduiește o cununie/
nunta la Bethleem/ e amestec de real și fabulos/
nu am văzut niciodată/
atâția trandafiri bordo/
laolaltă/
stângace/
m-amestec printre nuntași/
umbra mea-i ba costelivă/ba-i grasă/
Maica Nicolaida îmi spune/
Auziți?/Corul de îngeri
slujind vremilor?
La ieșire, ne învăluie aerul acela plin de mister, chiar dacă, pe străduțele apropiate, se vând suveniruri cioplite în lemn sau, confecționate din mărgele cât se poate de actuale, timpul
nu vrea să intre în ritmul obișnuit. Respiră altfel.
Ramona Elena Munteanu – pianistă, stabilită la Veneția
“Frumusețea va salva lumea”, așa spunea Dostoievski și câtă dreptate avea! Mă-ntorc acum de la Roma, orașul etern, după un Concert la Ambasada României în Italia. Sunt încărcată de frumusețe din toate punctele de vedere: muzică, artă, arhitectură, oameni, istorie, atmosfera magică. Cât suntem de binecuvantați să avem această libertate de a ne bucura de frumusețe la tot pasul! Trebuie doar să avem privirea îndreptată către ea! Iar frumusețea nașterii Domnului ne așteaptă să o sărbătorim cu sufletele deschise, curate și pline de bucurie!
Anul acesta am avut privilegiul de a participa la 3 evenimente prestigiose la Trieste, Milano și Roma. La Trieste a avut loc sărbătorirea Zilei Naționale organizată de Consulatul General al României la Trieste în data de 26 noiembrie, iar eu am contribuit cu un recital de compozitori italieni și români, într-un context extrem de elegant și festiv. La Milano am participat în calitate de spectator la concertul extraordinar din 3 decembrie, care a avut loc la prestigiosul Teatru La
Scala, cu ocazia Zilei Naționale a României, și având ca protagoniști pe soprana Iulia Isaev, baritonul Alexandru Constantin și pianista Liana Mareș. Iar în 9 decembrie am fost invitată de Ambasada României la Roma cu un recital care a inclus compoziții de Filtsch, Enescu, Respighi, Gruber și Toduță, din care am cântat două colinde tradiționale transcrise în mod elaborat și polifonic – Steaua sus răsare și Domn, Domn, să-nălțăm.
Scriu toate acestea pentru că este poate anul în care m-am simțit cel mai aproape de România, de casă și de românii din diaspora, împărtășind momente de bucurie și de căldură cu diplomați, consuli, artiști, scriitori, muzicienii și oameni iubitori de frumos, oricare ar fi fost rolul și meseria lor. Doresc să mulțumesc din suflet Ambasadei din Roma și Consulatului din Trieste pentru aceste invitații de mare preț care m-au făcut să mă simt mândră că sunt româncă.
Evenimentele au fost minunate și m-am simțit acasă, s-a născut spontan o colaborare și o fuziune firească între români, italieni și alte naționalități. Arta și frumosul unesc popoare și persoane, iar la final cred că acesta este scopul nostru, să fim parte din același Univers și să împărtășim
bucuriile pe care oamenii din toată lumea le împărtășesc.
Doresc să îți mulțumesc și ție, stimată și dragă doamnă, Ana Moroșanu Magdin, pentru dedicarea și iubirea cu care duci mai departe misiunea ta prin RomâniaVippress și
AmbasadorVippress, și, de asemenea, pentru invitația de a împărtăși niște gânduri pe aceste pagini.
Doresc în primul rând, sănătate tuturor, nu doar fizică ci și mentală, psihică și spirituală. Cred cu tărie că atunci când mergem pe “propriul drum”, suntem susținuți și ajutați de Cel de Sus. Chiar dacă vom avea multe obstacole, vom găsi puterea să le depășim și să ne urmăm calea, deci, cred că
este foarte important să fim sinceri cu noi înșine, să luptăm pentru propriile visuri și să răspândim iubire și înțelepciune în tot ceea ce facem.
Doresc tuturor lumină, bunătate, curaj și iertare, pentru a putea lăsa în urmă ceea ce nu ne aparține, probleme vechi și situații depășite, pentru a putea progresa mereu și pentru a putea evolua ca ființe umane, fără poveri inutile.
Sper din suflet ca Noul An să ne aducă sănătate și prosperitate, să ne apropie și mai mult de idealurile
noastre și să ne fie cât mai lin și mai senin.
Un gând de amintire și ajutor se îndreaptă către
persoanele singure, bolnave sau în dificultate, să încercăm așadar să nu le uităm și să le fim alături. Personal, îmi doresc să meargă înainte cât mai frumos și mai lin drumul profesional pe care-l simt “al meu” și care a început în anul acesta în noiembrie.
Ție, Ana, îți doresc să ți se-mplinească tot ceea ce îți dorești, într-un mod cât mai înălțător și încântător. Multă sănătate
alături de oamenii dragi care ne sunt alături, numai bine, frumos și senin!
Sărbători minunate, binecuvântate și luminate, tuturor!
Maria Marinache – artistă
O perioadă minunată din an, când mintea ia o pauză și sufletul începe să se trezească și să emane iubire și fericire. Anul acesta a fost pentru mine unul cu de toate: experiențe minunate care mi-au creat amintiri de neuitat, dar și experiențe mai puțin bune, pe care le-am primit de la viață ca pe o îmbrățișare, cu lecțiile lor valoroase.
Sunt sigură că acest an a fost pentru toți plin de momente frumoase, dar și de provocări, exact cele de care aveam nevoie pentru a crește și a învăța. Am cules cu dragoste momentele mai puțin bune și le-am transformat în ceva frumos, în lecții învățate. Am făcut un pas în evoluția și povestea noastră, un pas care ne apropie tot mai mult de scopul nostru.
Crăciunul, o sărbătoare mult așteptată de toți, mai ales de copii, m-a fascinat dintotdeauna. De când eram mică, m-a uimit faptul că o singură sărbătoare poate să ne apropie atât de mult încât grijile să înghețe, iar oamenii să-și aducă aminte de ceea ce contează cu adevărat: iubirea și familia.
Îmi place că păstrăm această superbă tradiție și că putem simți magia de a fi împreună cu cei dragi. Îmi place că putem să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieții: să gătim împreună în familie, să pregătim masa de Crăciun, să râdem, să povestim și să savurăm clipele alături de prieteni și familie. Atunci ne simțim cu adevărat liberi, atunci ne simțim cu adevărat umani.
Gândul că vecinul tău sărbătorește sau că oameni de pe cealaltă parte a lumii trăiesc aceeași bucurie te face să realizezi că nu ești singur. Ești binevenit și primit cu brațele deschise. Toată lumea este în armonie și emană aceeași bucurie. Poate pentru unii Crăciunul înseamnă vacanță și relaxare, iar pentru alții este momentul în care își reamintesc ce înseamnă iubirea după o perioadă mai grea. Aceasta este o mică porțiune de timp în care ne putem opri, relaxa și visa cu adevărat.
Cu aceste amintiri, mirosuri, gusturi și sentimente, vă urez un an nou bun, plin de iubire și lumină. Să străluciți ca stelele în întuneric, fiți o lumină în viețile voastre și ale celor din jur, transmiteți bunătate, iubire și speranță chiar și în cele mai întunecate momente.
Ediție Specială realizată de Ana Moroșanu Magdin
Președinte Fondator RomâniaVipPress
Leave a Reply